• nume: Constelația Lebăda (Cygnus, Crucea Mare)
  • Localizare/centrare:
    RA: 20hr 16' 30"; DEC: 35º 50' 30" (coordonatele aparțin unui punct relativ central către care am îndreptat obiectivul)



Despre Constelația Lebăda (Cygnus)

Constelația Lebăda este ușor de recunoscut pe cerul nopților de vară datorită unui asterism (numit Crucea Nordului) format din stelele cele mai strălucitoare ale acesteia (Deneb, Sadr, Albireo, Fawaris și Aljanah). Asterismul este un pattern sau o formă pe care omul o identifică pe cer unind prin linii imaginare anumite stele mai strălucitoare. În cazul nostru patternul recunoscut are forma unei cruci, de aici provenind importanța acestei constelații în imaginarul colectiv al popoarelor creștine și nu numai.

Cea mai strălucitoare stea a constelației este Deneb, stea care împreună cu Vega din Lyra și Altair din Vulturul alcătuiesc triunghiul de vară. În centrul Crucii se află steaua Sadr, în jurul căreia se află o zona cu nebulozitate crescută, foarte interesantă din punct de vedere fotografic, zonă numită IC 1318 sau The Gamma Cygni Nebula.

În tradiția populară românească, această constelație este numită "Crucea", "Crucea Mare" sau "Crucea de la miezul nopții".
Așa cum menționează Ion Otescu în Credințele țăranului român despre cer și stele,
"În închipuirea poporului, aceasta este Crucea pe care a fost răstignit Hristos. De aceea, când țăranii o văd noaptea, se închină la ea zicând că li s-a arătat Hristos".
Evident, în zilele noastre, astfel de obiceiuri străvechi, prin care omul era conectat simbolic cu cerul, nu se mai regăsesc printre locuitorii satului românesc.
La alte popoare forma acestei constelații a făcut să fie numită Crucea Nordului.

Din punct de vedere vizual și astrofotografic, constelația este extrem de spectaculoasă. Ea conține multe subiecte de astrofotografie, atât pentru începători cât și pentru avansați. Pe o parte dintre acestea le-am fotografiat deja, iar pentru unele am scris și un mic articol sub forma unui proiect de astrofotografie unde apar numeroase detalii. Se pot vedea mai jos.

    Subiecte spectaculoase pentru astrofotografii amatori în constelația Lebăda:
  • Nebuloasa America de Nord (NGC 7000)
  • Nebuloasa Pelican (IC 5070)
  • Nebuloasa Voalului ...una dintre preferatele mele
  • Nebuloasa Semiluna (NGC 6888)
  • Nebuloasa Lalea (Tulip Nebula - SH2-101)
  • Nebuloasa Clamshell (SH2-119)
  • Regiunea din jurul stelei SADR (IC 1318)
  • 2 roiuri stelare deschise, obiecte din catalogul Messier: M29 și M39
  • WR 134 (un subiect dificil)
  • Nebuloasa Cocoon (IC 5146) - se află mai aproape de constelația Lacerta decât de asterismul Lebedei
  • +
  • Nebuloasa Haltera (Dumbbell Nebula - M27) - am adăugat și această nebuloasă, chiar dacă oficial nu face parte din constelația Lebăda, deoarece vizual se află aproximativ în aceeași zonă a cerului

Structura constelația Cygnus
Structură constelația Cygnus




Galerie 5 imagini - Constelația Lebăda (Cygnus, Crucea Mare)





Sfaturi utile pentru fotografierea constelației Lebăda

Sunt 2 modalităti principale de a fotografia întreaga constelație: fie se fotografiază pe bucați și apoi se lipesc secțiunile ca într-o panoramă (aceasta este o variantă pentru cei avansați care produce o imagine de mare claritate cu mulți megapixeli); fie se fotografiază cu un obiectiv de câmp larg (wide field), ceea ce am făcut eu.

Am fotografiat constelația Lebăda o singură dată, pe 19 august 2022, într-o noapte călduroasă, din curte, într-un sat din Oltenia din zona Vâlcea-Drăgășani cu un cer Bortle 4. Noaptea a fost destul de limpede iar ghidajul destul de bun, ajungând să trag cadre de 5 min...până la un moment dat când au apărut norii și mi-au deteriorat 25% din cadrele finale.

Perioada optimă de fotografiat este vara.

Am folosit o cameră Astro color ZWO ASI 533 MC-PRO, cu un obiectiv Canon EF-S 10-22 la o focală de 22mm și diafragmă de f/7.1. Camera a fost răcită la -5 grade Celsius, afară fiind aprox. 24 grade.
Împotriva poluării luminoase și pentru a evidenția nebuloasele am utilizat un filtru de bandă dublă îngustă (Ha+Oiii) Optolong L-Xtreme de 1.5 inci.
Foarte important a fost minicalculatorul ASIAIR+ care este creierul întregului ansamblu prin intermediul căruia se execută majoritatea operațiunilor:
- verificarea focusului
- identificarea punctului de pe cer spre care este îndreptat obiectivul
- setarea camerei (nr. cadre, timp expunere, Gain)
- ghidarea. Apropo de ghidare, SkyGuider Pro poate executa o semighidare, în sensul că poate corecta mișcarea doar pe axa de rotație, așadar ghidarea se face doar pe axa RA, nu și pe DEC.
De asemenea, am avut cameră de ghidare ASI 120 MM, trepied Manfroto CX PRO3 și 2 baterii dedicate (Baterie Omegon Pro Powerbank 96k LiFePO4 307Wh 12V + Celestron Powertank Lithium Pro LiFePO4 159Wh)

Folosind algoritmii de plate-solving ai AsiAir-ului am putut să îndrept obiectivul către un punct relativ central al constelației (RA: 20hr 16' 30"; DEC: 35º 50' 30"), pe care l-am calculat înainte folosind site-ul telescopius.com și programul SkySafari.

În final din cele 50 cadre făcute, multe au fost eliminate, cerul fiind acoperit de nori și am rămas cu 31 cadre Light de 5 min, 5 cadre Dark și 100 cadre Bias. Total integrare 2 ore și 35 minute. Deși timpul a fost scurt, rezultatul mi s-a părut bun.

Fotografierea acestei constelații poate constitui un subiect pentru începatorii care dispun de un simplu star-tracker (așa cum am și eu), de un DSLR modificat pentru astro (sau chiar un DSLR nemodificat) și un filtru de bandă îngustă asemănător cu cel pe care-l utilizez). Filtrul este esențial împreună cu montura (star-tracker-ul). Avantajul este că precizia urmăririi stelelor nu trebuie să fie foarte bună fiind vorba de un cadru extrem de larg (se folosește un obiectiv super-angular).




Prelucrarea imaginilor cu constelația Lebăda

Cadru singular de 5 min (.fit debayered, BN, ABE, ColorCalibration, SCNR) vs. Cadru final prelucrat

Primul pas este încărcarea cadrelor (Light, Flat, Bias etc.) în Pixinsight Script >> Batch Processing >> WeightedBatchPrepocessing pentru a suprapune cadrele, urmând ca programul să exporte un singur cadru final cu care vom lucra. Prefer varianta aceasta mai simplă, fără prea multe setări, deși sunt multe alte optiuni de suprapunere (inclusiv în PIXINSIGHT) mai avansate. Sunt numeroase alte soft-uri: DeepSkyStacker (cel mai utilizat software pt. Windows), SIRIL (Windows, Linux și Mac) sau Starry Sky Stacker (Mac).

Mai jos se pot vedea mai multe cadre:
- un cadru neprelucrat (.FIT) fotografiat cu ASI 533 MC-PRO
- cadrul master rezultat în PixInsight după suprapunerea tuturor cadrelor
- cadrul din care s-au eliminat stelele folosind STARNET2.
- cadrul fără stele prelucrat.
Apoi, pentru imaginile finale, am adăugat in PIXELMATH stelele (reduse prin MorfologicalTransformation) peste cadrul fără stele.