Cum fotografiem nebuloasa America de Nord (NGC 7000), Zidul Lebedei sau Nebuloasa Pelican cu o cameră DSLR/Mirrorless normală (nemodificată) sau cu o cameră astro color

Nebuloasa America de Nord este o nebuloasă de emisie situată în constelația Lebăda (Cygnus) și constituie una dintre țintele relativ ușor de fotografiat pentru astrofotografii începători (așa cum sunt și eu) datorită faptului că poate fi identificată ușor pe cerul de vară, este destul de luminoasă (magnitudine 4) dar și pentru că ocupă o suprafață mare pe cer (2º x 30').
Forma ei se aseamănă cu continentul nord-american, ceea ce a făcut să fie botezată astfel.

Având o dimensiune aparentă mare, se poate fotografia cu focale mici (100-400mm), atât cu obiective foto cât și cu mici telescoape. Obiective zoom de tipul Canon/Nikon/Sigma 70-200, 70-300, Canon 100-400 sau Tamron/Sigma 150-600 sau fixe de tipul Samyang 135mm pot fi utilizate cu succes.

Se poate încerca fotografierea ei atât cu camere foto normale (nemodificate), așa cum veți vedea spre finalul paginii, cât și cu camere dedicate astro (varianta recomandată - vezi imaginile care urmează).

Lipită de aceasta se află nebuloasa Pelican. Deseori acestea două se fotografiază împreună.

Galerie 5 imagini - Zidul Lebedei (The Cygnus Wall) din vara lui 2023: montura EQ6-R, camera ASI 533MC, Sigma 150-600, AsiAir+, filtru L-eXtreme

Galerie imagini - Nebuloasa America de Nord (NGC 7000) și nebuloasa Pelican din 2 iulie 2022, Orlesti, Asi 533 MC răcită la -5C, SkyGuider Pro, ghidare prin AsiAir+, Sigma 150-600 @150mm @f/8.0, filtru L-eXtreme, timp 3 ore si 30

Nebuloasa America de Nord este unul dintre primele subiecte de astrofotografie pe care le-am încercat cu un SkyGuider Pro, un Canon 7D nemodificat și un intervalometru, încă din anul 2020 (anul când am început astrofotografia):

Anul 2020:

1. Orlești, 28 iulie 2020. SkyGuider Pro, fără ghidare, Canon 7D nemodificat, iso 6400, Canon 85 1.2 ...doar câteva cadre suprapuse...Deși este o imagine extrem de slabă, mi s-a părut în acel moment foarte spectaculoasă și m-am bucurat că a ieșit totuși ceva, deși aptitudinile mele de prelucrare imagini astro, în acea vreme, erau practic inexistente (așa cum se poate vedea și-n imagine). Este doar o pată de culoare roșie...

Pimele încercări mai "serioase" au fost în anul 2021:

2. Orlesti, 20 iulie 2021: SkyGuider Pro, fără ghidare, Canon 7D nemodificat, iso 1600, Sigma 150-600 @250mm, f5.6, doar 20 cadre a câte 2 min. De data aceasta începe să se poată identifica forma nebuloasei

3. Grădiștea de Munte (bortle 3), 29 iulie 2021: SkyGuider Pro, fără ghidare, Canon 7D nemodificat, iso 1600, Sigma 150-600 @f/5.6 @250mm, iso 1600, 46 cadre a câte 2 min. Aceasta a rămas cea mai buna imagine a nebuloasei cu Canon 7D, ceea ce dovedește că se poate fotografia și cu un aparat foto absolut normal, chiar de generație veche. Mai mult timp de integrare și o prelucrare mai bună ar fi condus la o imagine superioară.

4. Un test făcut la Orlești cu Canon 85 1.2, 27 august 2021: SkyGuider Pro, fără ghidare, Canon 7D nemodificat, iso 1600, Canon 85 1.2, @f/1.6, iso 800, doar 12 cadre a câte 30 sec. Astfel am observat că obiectivul Canon 85 1.2, din păcate, nu este bun pentru astrofotografie. Are efecte de coma și aberații cromatice mult prea mari.

În nopțile de vară este suficient să ne uităm spre zenit (în sus) și vom vedea constelația Lebăda (Cygnus) sub forma unei cruci. În vârful acestei cruci este una dintre cele mai strălucitoare stele de pe cer (Deneb). Iar sub această stea se află nebuloasa. Aproximativ, pe perpendiculara trasată în steaua Deneb pe axa care unește stelele Deneb și Sadr (centrul crucii).

Perioada optimă de fotografiat nebuloasa America de Nord este în timpul verii, când constelația Lebăda se poate identifica foarte ușor prin forma ei de cruce și permite o sesiune de astrofotografie care să se întindă pe parcursul întregii nopți.

Nebuloasa se poate fotografia atât cu camere DSLR/Mirrorless standard, cât și cu camere modificate astro sau camere dedicate astro (color sau mono). În cazul în care folosim o cameră color (modificată sau standard) este important să folosim un filtru de banda dubla-îngustă (ex. Optolong L-eXtreme, L-Ultimate, Antlia duo-band etc.) sau un filtru de Ha. Eu am incercat chiar fără filtru, doar cu un Canon 7D nemodificat, iar rezultatul deși dezamăgitor dovedește că este posibilă și această variantă daca avem un timp de integrare suficient de mare (>5 ore). Evident este necesar minim un star-tracker sau o montură cu Go-To.

La fel ca pentru orice nebuloasă de emisie, cel mai bine ar fi să se utilizeze o camera mono cu filtre dedicate (Ha, Oiii, Sii).

Sunt mai multe variante de încadrare. Prima ar fi cea de câmp larg în care apare atât nebuloasa America de Nord cât și nebuloasa Pelican, așa cum se vede și-n imaginile mele.
O altă modalitate ar fi să fotografiem strict nebuloasa America de Nord.
De asemenea, dacă vrem să punem accent pe o anumită zonă mai spectaculoasă din nebuloasă, atunci merită să folosim o focală mai mare și să fotografiem doar acel brâu colorat (echivalent cu zona de sud a continentului nord-american) numit Zidul Lebedei (The Cygnus Wall). În 2023 a fost prima dată când l-am fotografiat iar rezultatul a ieșit mai bine decât speram. Coordonatele cerești ar fi următoarele: RA 21hr 01' 48", DEC 44º 12' 00".

Primul pas este încărcarea cadrelor (Light, Flat, Bias etc.) în Pixinsight Script >> Batch Processing >> WeightedBatchPrepocessing pentru a suprapune cadrele, urmând ca programul să exporte un singur cadru final cu care vom lucra. Prefer varianta aceasta mai simplă, fără prea multe setări, deși sunt multe alte optiuni de suprapunere (inclusiv în PIXINSIGHT) mai avansate. Sunt și alte soft-uri: DeepSkyStacker (cel mai utilizat software pt. Windows), SIRIL (Windows, Linux și Mac) sau Starry Sky Stacker (Mac).

Câțiva din pașii de prelucrare din PixInsight asupra cadrului master-light final:

• Screen Transfer Function (STF) ...pentru a vedea imaginea
• Dynamic Crop
• Background Neutralization ... pentru eliminarea tentei verzuie
• SCNR
• Color Calibration/ Photometric Color Calibration
• Dynamic Background Extraction ... cu alegerea manuală a punctelor pentru eliminarea gradientului cauzat de poluarea luminoasă
• Utilizare plugin - BlurXterminator
• Starnet2 ...pentru generarea a 2 cadre: cadrul fără stele și cadrul cu stele. Din acest moment toate prelucrările se vor face asupra cadrului fără stele.
• Curves Transformation ... pentru mărirea saturației și îmbunătățirea culorilor
• Eventual se poate încerca și o procesare de genul HOO, în care se extrag canalele de culoare (R, G și B). Se utilizează doar R și G. Se generează un nou canal B în PixelMath rezultat din 0.75xR+0.25xG -> B. Se creează noua imagine prin LRGB combination, unde R->L, R->R, B->G, G->B. În final se lucrează asupra noii imagini rezultate. Am folosit această tehnică pentru a prelucra imaginile cu Cygnus Wall
• Apoi se suprapun cadrele, cel fără stele peste cel doar cu stele, folosind PixelMath prin formula combine (Starless, Stars, op_screen())
• Se transformă imaginea din stare liniară în non-liniară și se exportă în Tiff pe 16 biti
• Eventual se execută procedee de micșorare a stelelor, fie utilizând Morphological Transformation, fie folosind noile scripturi gata făcute de Bill (AnotherAstroChannel) descrise in filmul lui Lukomatiko. Scripturile se pot descărca de aici.

Mai jos se pot vedea mai multe cadre:
- un cadru neprelucrat (.FIT) fotografiat cu ASI 533 MC-PRO la 3 min
- cadrul master rezultat în PixInsight după suprapunerea tuturor cadrelor, neprelucrat. Gradientul este evident.
- cadrul master prelucrat final din care s-au extras stelele.
- cadrul final prelucrat în varianta HOO