Nebuloasa Con (NGC 2264) și roiul deschis Bradul de Crăciun din constelația Unicornul (Monoceros)

Nebuloasa Conului, descoperită de William Herschel în 1785, este o regiune de formare stelară situată în constelația Monoceros (Unicornul), la o distanță de aproximativ 2400 - 2500 ani-lumină de Pământ. Ea face parte din complexul NGC 2264, care include atât nebuloase de emisie, cât și un roi deschis de stele tinere. Forma caracteristică, asemănătoare unui con întunecat, este dată de un nor dens de gaz și praf interstelar care se profilează pe fundalul luminos al unei nebuloase de hidrogen ionizat.

Structura Nebuloasei Conului este dominată de procese intense de formare stelară, fiind iluminată și sculptată de radiația ultravioletă provenită de la stelele masive, tinere, din apropiere, în special de la steaua S Monocerotis. Această radiație ionizează gazul din jur și produce regiuni luminoase de hidrogen-alfa, în timp ce zonele mai dense rămân opace și formează silueta întunecată a conului. Acest con, situat în partea de jos a imaginilor postate, are o lungime de aproximtiv 7 ani-lumină.

Dimensiunea aparentă de 8.6' x 8.6' permite multiple încadrări. Se pot face, fie cadre largi, în care întregul "arbore cosmic" devine vizibil, fie se pot fotografia detaliat zone precum: centrul arborelui sau doar Nebuloasa Conică. De asemenea se pot realiza cadre extra-largi, în care să fie cuprinse atât nebuloasa Conică cât și Nebuloasa Rozetta (NGC 2244), care se află dedesubtul Arborelui de Craciun.

Eu am optat pentru o încadrare, să-i spunem clasică, pentru a evidenția Arborele și Conul, și mai puțin zona înconjurătoare. Așa cum se poate observa, arborele meu este unul inversat.

Poziția nebuloasei Conice este ușor de identificat pe cer, în cazul în care știm să găsim constelația Orion. Dacă prelungim linia care unește stelele Betelgeuse și Bellatrix, înspre stânga (!), cu un segment aproximativ egal cu distanța dintre ele, putem găsi poziția aproximativă a nebuloasei.

Betelgeuse și Bellatrix sunt stelele cele mai luminoase care se află deasupra centurii lui Orion (linia celor 3 stele de la mijlocul constelației).

O sesiune foto de 9h și 54 min, pe data de 01 noiembrie 2024, în Orlești-Vâlcea (bortle 4-5). Montură EQ6-R Pro, telescop SW Esprit 100ED (550mm, f/5.5), filtru de bandă îngustă Optolong L-eXtreme (7 nm, Ha & Oiii), ghidare și achiziție date prin AsiAir+, 2 baterii astro, 2 încălzitoare.

Versiunea 2 de culoare.

Pentru a o fotografia sunt necesare camere dedicate astro (sau DSLR-uri modificate pentru astro).

Nebuloasa Con este extrem de bogată în hidrogen-alfa. Din acest motiv, pot fi utilizate filtre de bandă dublă îngustă (Optolong L-Extreme, L-Ultimate, L-Para etc.) și camere OSC (color). Peste cadrul rezultat, dedicat structurii nebuloasei, se poate adăuga un alt cadru fotografiat exclusiv cu filtre Uv/Ir pentru o culoare naturală a stelelor.

Evident că poate fi fotografiată si cu camere mono și filtre de hidrogem, sulf și oxigen. Însă această variantă este una mai dificilă și implică un setup mai complex.

Perioada optimă de fotografiat este intervalul noiembrie-februarie.

Am fotografiat nebuloasa pe 01 noiembrie 2024, din zona Vâlcea (bortle 4-5), însumând 10 ore timp integrare, din curte, utilizând echipamentul:

• Montura SW EQ6-R Pro
• O cameră Asi 533 MC (gain 101, răcită la -5C)
• Filtru pe 7 nm,de bandă îngustă (Ha & Oiii), Optolong L-eXtreme
• Telescop Esprit 100ED cu corector(550 mm, f/5.5). Focusul făcut prin mască Bhatinov.
• 2 benzi încălzitoare
• 2 baterii astro
• Ghidare și achizitie date prin AsiAir+
• App Asiair rulată de pe tabletă. Aceeași tabletă a fost utilizată pe post de panou luminos pentru a înregistra cadrele flat.
• Cadrele au fost de 3 min fiecare, plus cadre calibrare: Flats, Darks si Bias.

PRELUCRARE

Pașii generali în Pixinsight sunt următorii:
- se verifică toate cadrele de tip light folosind Blink și se șterg cele cu erori
- se creează fișierul master, suprapunând toate cadrele light și cele de calibrare (flat, dark și bias) în WBPP
- se aplică BlurXterminator și Noise Reduction asupra cadrului master final
- se corectează culorile prin SpectrophotometricColorCalibration, iar tenta de verde se reduce folosind SCNR
- eventual se extrage background-ul și se corectează gradientul, dacă este cazul: Dynamic_background_extraction/AutomaticBackgroundExtraction + GradientCorrection
- se extrag stelele folosind StarNet2; astfel vom avea cadrul fără stele și cadrul cu stele; cele două cadre se convertesc în TIFF pe 16 biți (adică se transformă din forma liniară în versiuni non-liniare; de acum se lucrează doar cu versiunile non-liniare)
- se lucrează doar pe imaginea fără stele: se aplică diverse transformări în CurvesTransformation (contrast, saturație)
- în final se suprapune în PixelMath cadrul fără stele modificat la punctul anterior cu cadrul care conține doar stele: combine (Starless, Stars, op_screen())
- Prelucrarea imaginii finale cu Nebuloasa Conică este relativ simplă și nu implică proceduri complicate.