Fotografierea tripletului de galaxii din constelația Leului (NGC 3628, M 65, M 66) cu o cameră color dedicată (OSC)

Tripletul Leului este un grup format din 3 galaxii spiralate situate in constelația Leului conform imaginii de mai jos: NGC 3628, M 65, M 66.
NGC 3628 (galaxia din stânga) a fost descoperită de William Herschel în 1784 și mai este galaxia Hamburger datorită formei alungite și turtite cu o linie la mijloc.
M 65 (NGC 3623) a fost descoperită de Charles Messier în 1780 și a fost adaugată în propriul catalog.
M 66 (NGC 3627) a fost descoperită tot în anul 1780 de același C. Messier.

Grupul celor 3 galaxii se poate identifica destul de ușor pe cerul nopții fiind situat sub coada Leului, dedesubtul stelei "Chertan".

Am fotografiat Tripletul Leului o singură dată, pe 25 martie 2022, intr-o noapte friguroasă, lângă București într-o zonă cu un cer Bortle 6. Noaptea a fost destul de limpede, silueta clară și ușor de recunoscut a Leului aparând destul de devreme spre sud, în direcția capitalei.

Perioada optimă de fotografiat este primăvara, în așa-numitul sezon al galaxiilor.

Dacă vrem să fotografiem toate cele 3 galaxii într-un singur cadru, trebuie să îndreptăm telescopul/obiectivul către un punct situat între cele 3 galaxii. De asemenea, la o dimensiune a pixelului (Pixel Size) de 3,76 (așa cum are ASI 533 MC-PRO) este necesara o distanță focală de 500-600 mm.

Mai dificilă este poziționarea exactă către un punct situat între cele 3 galaxii (de exemplu RA: 11hr 19' 40"; DEC: 13º 16' 06" ), dacă nu avem montură cu Go-To. Eu nu am avut și am folosit un SkyGuider Pro cu iPolar. Însă folosind algoritmul de Plate-Solving oferit de aplicația ASIAIR+ am putut identifica tripletul relativ ușor (in 10-20 min). Fără Plate-Solving și fără montură cu Go-To este foarte greu să găsești și mai ales să centrezi corespunzător o țintă la o focală mare (de peste 500 mm).

Am folosit o cameră Astro color ZWO ASI 533 MC-PRO, cu un obiectiv Sigma 150-600 la o focală de 600mm și diafragmă de f/8.0. Camera a fost răcită la -20 grade Celsius, afară fiind aprox. 0 grade.
Împotriva poluării luminoase am utilizat un filtru Optolong LPro de 1.5 inci.
Foarte important a fost minicalculatorul ASIAIR+ care este creierul întregului ansamblu prin intermediul căruia se execută majoritatea operațiunilor:
- verificarea focusului
- identificarea punctului de pe cer spre care este îndreptat teleobiectivul
- setarea camerei (nr. cadre, timp expunere, Gain)
- ghidarea. Apropo de ghidare, SkyGuider Pro poate executa o semighidare, în sensul că poate corecta mișcarea doar pe axa de rotație, așadar ghidarea se face doar pe axa RA, nu și pe DEC.

Tripletul Leului se poate fotografia chiar și cu un DSLR clasic, nemodificat astro.
O cameră astro color, cum este ASI 533 MC-PRO, este suficient de bună pentru o astfel de țintă de bandă largă, dar tripletul se poate fotografia și cu o cameră mono cu filtre L R G B.

Aparatura utilizată:

• Montura (star-tracker) iOptron Sky Guider Pro cu iPolar (aliniere polară folosind laptopul)
• Camera ZWO ASI 533 MC-PRO
• Obiectiv Sigma 150-600 f5.6-6.3 Contemporary la focala de 600mm, f/8.0
• Filtru Optolong L-Pro de 1.5"
• ASIAIR+
• Cameră de ghidare ASI 120 MM
• Trepied Manfroto CX PRO3
• 2 baterii dedicate: Baterie Omegon Pro Powerbank 96k LiFePO4 307Wh 12V + Celestron Powertank Lithium Pro LiFePO4 159Wh

Primul pas este încărcarea cadrelor (Light, Flat, Bias etc.) în Pixinsight Script >> Batch Processing >> WeightedBatchPrepocessing pentru a suprapune cadrele, urmând ca programul să exporte un singur cadru final cu care vom lucra. Prefer varianta aceasta mai simplă, fără prea multe setări, deși sunt multe alte optiuni de suprapunere (inclusiv în PIXINSIGHT) mai avansate. Sunt numeroase alte soft-uri: DeepSkyStacker (cel mai utilizat software pt. Windows), SIRIL (Windows, Linux și Mac) sau Starry Sky Stacker (Mac).

Mai jos se pot vedea mai multe cadre:
- un cadru neprelucrat (.FIT) fotografiat cu ASI 533 MC-PRO
- cadrul master rezultat în PixInsight după suprapunerea tuturor cadrelor
- cadrul master prelucrat prin BackgroundNeutralization + AutomaticBackgroundExtractor. Se poate vedea gradientul rămas in dreapta-jos cauzat de poluarea luminoasă.
Asupra acestuia trebuie executat DynamicBackgroundExtraction pentru a se elimina gradientul evident, SCNR (pentru eliminarea tentei verzuie). Apoi se elimina zgomotul, se extrag stelele (STARNET++) și se continuă procesarea asupra imaginii fără stele. La sfârșit se suprapune cadru care conține doar stele peste cadrul modificat fără stele folosind PIXELMATH.
- cadrul final rezultat în urma prelucrarii (Pixinsight+Photoshop).
- dacă se încarcă imaginea în Photoshop pentru prelucrări ulterioare se poate utiliza Topaz Denoise pentru eliminare zgomot sau Topaz Sharpen AI pentru mărirea clarității.