- nume: Nebuloasa Rozeta
- localizare: Constelația Monoceros (Unicornul)
- RA: 06hr 31' 36"; DEC: 05º 01' 12"
- distanța față de Pământ: 5000 ani-lumină
- magnitudine: 9.0
- dimensiune aparentă: 1.3º
Despre nebuloasa Rozeta din constelația Monoceros (Unicornul)
Nebuloasa Rozeta este o nebuloasă de emisie care măsoară 130 ani-lumină în lungime/diametru. În centrul acesteia se află un roi stelar (NGC 2244), a cărui radiație ionizeaza norii nebuloasei și îi transformă într-o sursă care emite lumina. Așadar sursa luminii nebuloasei o constituie acest roi stelar. De aceea se spune că este o nebuloasă din categoria celor de emisie. Stelele din acest grup au fost create în ultimele 5 milioane de ani din materialul existent în nebuloasă.
Unii au asemănat-o cu un trandafir, iar alții cu un craniu uman...
În interiorul acesteia se pot vedea numeroase filamente de praf/gaz, având o culoare închisă, numite generic "trompe de elefant" (o celebră astfel de trompă se găseste și-n regiunea IC 1396 din Cefeu).
Centrul mai luminos al nebuloasei se poate vedea prin telescop sau binoclu din zonele cu puțină poluare luminoasă. Dar acest gen de țintă se pretează mai ales la a fi fotografiată.
Dimensiunile relativ mari ale nebuloasei fac din această nebuloasă o țintă relativ simplă pentru astrofotografii începători...cu condiția să utilizeze filtre de bandă dublă (Ha + Oiii) împreună cu o cameră color sau filtre Ha, Oiii și Sii cu o cameră mono. Însă se poate încerca și cu un DSLR oarecare (modificat/nemodificat astro).

Galerie imagini - Nebuloasa Rozeta
Cum găsim pe cer Nebuloasa Rozeta
Primul pas este identificarea pe cer a constelației Orion. Apoi se trasează linia imaginară dintre stelele Bellatrix și Betelgeuse și se continuă cu un nou segment (aproximativ la fel de lung ca primul) care coboară puțin și trece printre cele 2 stele din constelația Unicornului.

Sfaturi utile pentru fotografierea nebuloasei Rozeta
Perioada optimă de fotografiat nebuloasa Rozeta este iarna până pe la mijloc de martie. Eu am fotografiat nebuloasa pe 15 și 19 martie 2022. Am avut la dispoziție puțin timp (aprox. 1 oră) și apoi a dispărut după o casă din apropiere. Cu toate acestea, chiar și un timp extrem de scurt, cum ar fi o oră, este suficient pentru început ca să realizăm imagini deosebite cu nebuloasa Rozeta. Evident pentru a avea mai mult semnal util sunt necesare peste 3 ore de expunere.
Am fotografiat nebuloasa Rozeta lângă București într-o zonă cu un cer Bortle 6, prima dată la o focală de 150 mm și apoi la 300 mm, cu o cameră color ASI 533 MC-PRO răcită la -10C/-20C și un filtru de bandă îngustă Optolong L-Xtreme. Obiectiv Sigma 150-600 Contemporary pentru Canon și un star-tracker iOptron SkyGuider Pro care s-a descurcat acceptabil la focala de 300 mm și expuneri de 80 secunde.
Ca de obicei ASIAIR+ este creierul întregului ansamblu prin intermediul căruia se execută majoritatea operațiunilor: verificarea focusului, identificarea punctului de pe cer spre care este îndreptat teleobiectivul prin algoritm de PLATE-SOLVING, setarea camerei (nr. cadre, timp expunere, Gain), ghidare.
De asemenea am folosit o cameră de ghidare ZWO ASI 120 MM mini si trepiedul Manfroto CX PRO3.
Nebuloasa poate fi fotografiata cu o cameră color și un filtru de bandă dublă (Idas, LXtreme, ALP-T 2" Dualband 5nm Antlia etc.), ori filtre scumpe mai speciale (Radian Triad Tri-Band Narrowband sau Radian Triad Ultra Narrowband) ori cu o cameră mono și filtre pentru Ha, OIII și SII.
Prelucrarea imaginilor cu Nebuloasa Rozeta


Cadru singular (.fit) vs. Cadru final prelucrat
Primul pas este încărcarea cadrelor (Light, Flat, Bias etc.) în Pixinsight Script >> Batch Processing >> WeightedBatchPrepocessing pentru a suprapune cadrele, urmând ca programul să exporte un singur cadru final cu care vom lucra. Prefer varianta aceasta mai simplă, fără prea multe setări, deși sunt multe alte optiuni de suprapunere (inclusiv în PIXINSIGHT) mai avansate. Sunt numeroase alte soft-uri: DeepSkyStacker (cel mai utilizat software pt. Windows), SIRIL (Windows, Linux și Mac) sau Starry Sky Stacker (Mac).
Mai jos se pot vedea mai multe cadre:
- un cadru neprelucrat (.FIT) fotografiat cu ASI 533 MC-PRO la 80 sec
- cadrul master rezultat în PixInsight după suprapunerea tuturor cadrelor, neprelucrat. Gradientul este evident.
- cadrul master prelucrat din care s-au extras stelele, inainte de a fi exportat din PixInsight catre Photoshop.
- cadrul master fără stele prelucrat în Photoshop.
- cadrul final în care s-au suprapus 2 cadre: cel fără stele + cadrul doar cu stele