Nebuloasa Ochi de Pisică (the Cat's Eye Nebula - NGC 6543) din constelația Dragonului

Una dintre cele mai frumoase nebuloase planetare, cu o structura foarte complexa, este nebuloasa Ochi de Pisică. Este situată aproximativ la 3300 ani-lumină distanță in constelația Dragonului. O coincidenta interesantă, este poziționată foarte aproape de Polul Eclipticii.

Descoperită în anul 1786 de William Herschel, nebuloasa impresionează prin structura sa extrem de complexă. În imaginile realizate de NASA și ESA, nucleul apare ca un ansamblu de cochilii concentrice, filamente și bule de gaz care se întrepătrund într-un mod aproape simetric. Aceste structuri sunt rezultatul mai multor episoade succesive de ejectare a materiei de către steaua centrală.

Una dintre cele mai interesante caracteristici ale Nebuloasei Ochiul Pisicii este existența unui halou exterior foarte extins, format din material expulzat cu mult înaintea apariției structurii centrale vizibile. Acest halou este mult mai slab decât nucleul și poate fi fotografiat doar prin expuneri foarte lungi. Diferența enormă de luminozitate dintre regiunea centrală și învelișurile exterioare face din NGC 6543 un obiect dificil de procesat în astrofotografie, fiind adesea necesare tehnici HDR pentru a evidenția simultan detaliile nucleului și ale haloului.

Se consideră a avea o vechime de 1000 ani, dimensiunea nucleului fiind de aprox. 0.3 ani-lumină iar haloul albastru-verzui exterior are 5-6 ani-lumină.

Perioada optimă de fotografiat este mai-iulie. Deci este atât un subiect al primăverii cât și al verii.

Am fotografiat nebuloasa pe 24 și 25 aprilie 2025, acumulând 10 ore, din Orlesti (bortle 4). Echipamentul a fost: montură EQ6-R, cameră ASI 533 MC-PRO răcită la -5C, gain 101; telescop SW Esprit 100ED & corector, @550mm f/5.5. Filtru Optolong L-eXtreme.
În plus am adaugat in mai 2026 100 cadre de 3 secunde pentru a detalia nucleul

Așa cum se vede, NGC 6543 se află în mijlocul constelației Dragonului, ca și cum Șarpele se încolăcește și protejează acest subiect suprapus peste Polul Nord al Eclipticii (North Ecliptic Pole - NEP).

Nebuloasa fiind extrem de mică, sunt necesare telescoape (sau obiective foto) cu distanțe focale mari ori camere cu un „pixel size” redus. Ideal ar fi ca focala să depășească 1000 mm. Dacă se utilizează o cameră color, sunt recomandate filtre de bandă îngustă (Ha & OIII), precum Optolong L-eXtreme, L-Para, L-Ultimate sau modele similare.

De asemenea, este utilă realizarea unor cadre foarte scurte (sub 5 secunde) pentru a evidenția structura nucleului prin tehnici de tip Lucky Imaging, asemănătoare celor utilizate în fotografia planetară. În etapa finală de procesare, imaginea dedicată structurii generale a nebuloasei se suprapune peste cea obținută din cadrele rapide ale nucleului.

Evident, o montură Go-To sau un Star Tracker sunt necesare. Având în vedere că telescoapele cu focale mari sunt, de regulă, grele, montura trebuie să fie capabilă să execute un tracking precis.

Eu am folosit montura EQ6-R, camera ASI 533MC, telescopul Sky-Watcher Esprit 100ED (550 mm, f/5.5) pentru structura exterioară și telescopul TS-Optics APO 130 (910 mm, f/7) pentru nucleu, împreună cu filtrele Optolong L-eXtreme (pentru conturul albastru al nebuloasei) și Baader UV/IR (pentru evidențierea detaliilor nucleului). Ar fi trebuit să insist mai mult pe nucleu cu telescopul de 910mm...

Pașii generali în Pixinsight sunt următorii:
- se verifică toate cadrele de tip light folosind Blink și se șterg cele cu erori
- se creează fișierul master, suprapunând toate cadrele light și cele de calibrare (flat, dark și bias) în WBPP
- se corectează culorile prin SpectrophotometricColorCalibration
- se aplică BlurXterminator și Noise Reduction asupra cadrului master final
- se extrage background-ul și se corectează gradientul, dacă este cazul: Dynamic_background_extraction/AutomaticBackgroundExtraction + GradientCorrection
- se creeză o masca circulară pentru nucleu folosind scriptul GAME din Pixinsight și apoi se extrag stelele folosind StarNet2; astfel vom avea cadrul fără stele și cadrul cu stele (in cadrul cu stele s-au extras toate stelele mai puțin centrul nebuloasei care, în absența măștii, este interpretat ca stea, ceea ce nu ar fi ok); cele două cadre se convertesc în TIFF pe 16 biți (adică se transformă din forma liniară în versiuni non-liniare; de acum se lucrează doar cu versiunile non-liniare)
- se lucrează doar pe imaginea fără stele: se aplică masca pentru nucleu și se execută HDRMultiscaleTransform agresiv (Number of Layers = 4, Number of Iterations = 2). Apoi se aplică a doua mască pe întreaga nebuloasă, se selectează fundalul (Inversare mască) și apoi se execută asupra fundalului: desaturare, reducere zgomot, creștere contrast/scădere luminozitate.
- în final se suprapune în PixelMath cadrul fără stele modificat la punctul anterior cu cadrul care conține doar stele: combine (Starless, Stars, op_screen())