Nebuloasa Vrăjitorul (Wizard Nebula - NGC 7380) din constelația Cefeu

Nebuloasa Vrăjitorul (NGC 7380), descoperită de Caroline Herschel în 1787, se află în constelația Cefeu, la aproximativ 7000 ani lumină de Pământ în galaxia noastră. Ceea ce se vede în imagini este un roi stelar deschis înconjurat de o nebuloasă care se întinde pe o distanță de 110 ani lumină. Stelele care alcătuiesc grupul NGC 7380 s-au format în ultimele 5 milioane de ani, ceea ce, în termeni astronomici, înseamnă că aici avem un roi stelar destul de tânăr.

Nebuloasa Vrăjitorul este aproape imposibil de văzut cu ochiul liber. Doar norocoșii care stau în zone cu cer extrem de negru (Bortle <3) au șanse să zărească cu mare dificultate silueta Vrăjitorului dacă folosesc, eventual, filtre de Ha sau Oiii. Din acest motiv, NGC 7380 este în primul rând un subiect de astrofotografie și nu unul vizual.

Fiind un subiect de fotografiat și nu unul vizual, este suficient să cunoaștem cu aproximație poziția nebuloasei, deoarece, atunci când fotografiem, folosim fie o montură cu Go-To care se poziționează precis pe țintă, fie un simplu star-tracker, așa cum am utilizat eu, caz în care ne putem ajuta de algoritmii de plate-solving care identifică cu exactitate poziția de pe cer spre care este îndreptat telescopul/obiectivul.

Daca avem un star-tracker,odată știute coordonatele spre care este îndreptat obiectivul și cunoscând coordonatele subiectului nostru, ne mai rămâne ca prin ajustări fine și succesive să ne tot apropiem de ținta dorită, modificând poziția pe axa de rotație (RA) și apoi pe cea de declinație (DEC). Eu utilizez AsiAir+ care identifică într-o imagine, cu mare ușurință, coordonatele centrului acesteia prin plate-solving.

Dacă identificăm pe cer, spre nord, constelația Cefeu (lucru relativ ușor) si dacă o împărțim într-un triunghi sub care se află un dreptunghi de stele, atunci luăm ca reper "latura de jos" a dreptunghiului (cea care este mai depărtată de Steaua Polară).
Revenind la reperele celeste, putem spune că nebuloasa Vrăjitorul se află aproape de steaua Delta Cefei situată în constelația Cefeu pe latura "de jos" a dreptunghiului, pe partea cu Cassiopeia și Lacerta, așa cum se vede în imaginea de mai jos.

Am fotografiat nebuloasa pe 16 august 2022, într-o zonă rurală, Bortle 4, intr-o noapte căldurosă de vară cu peste 20 grade C. Din acest motiv am răcit camera doar la -5C.

Cefeu fiind o constelație circumpolară, nu putem spune că este o perioadă optimă de fotografiat această nebuloasă. Ca sfat general ... se poate încerca vara și toamna. Trebuie evitate doar perioadele când nebuloasa se află foarte jos la ora fotografierii, aproape de orizont, pentru a nu fi obturată de copaci, case etc.

Este necesar un filtru de bandă îngustă, dacă se folosește cameră color (așa cum am utilizat eu), sau se poate fotografia cu cameră mono și filtre Ha, Oiii și Sii (aceasta este varianta optimă).

De asemenea se poate încerca și cu DSLR modificat astro împreună cu un filtru pentru nebuloase (de exemplu: Optolong L-Xtreme, L-Ultimate, L-Enhance, Antlia ALP-T 2" Dualband 5nm sau filitru nebuloase Idas). Nu știu cum ar arăta cu un DSLR/Mirrorless standard, dar cu siguranță ar fi necesar un filtru din lista amintită anterior.

Pentru rezultate acceptabile este necesar un timp de integrare de cel puțin 2-3 ore.

Aparatură utilizată:

• Montură (star-tracker) iOptron Sky Guider Pro cu iPolar (aliniere polară folosind laptopul)
• Cameră ZWO ASI 533 MC-PRO, gain 101, -5C
• Obiectiv Sigma 150-600 f5.6-6.3 Contemporary la focală de 600mm și f/6.3
• Filtru de bandă îngustă dublă Optolong L-Xtreme de 1.5"
• ASIAIR+
• Cameră de ghidare ASI 120 MM
• Trepied Manfroto CX PRO3
• 2 baterii dedicate: Baterie Omegon Pro Powerbank 96k LiFePO4 307Wh 12V + Celestron Powertank Lithium Pro LiFePO4 159Wh

Software utilizat:

• Pixinsight - cei care cunosc bine acest program îl pot utiliza pentru a prelucra integral imaginile, nemaifiind nevoie de alt software
• Photoshop - deoarece încă nu mă descurc prea bine în Pixinsight (mai ales Levels, Topaz Denoise și Adobe Camera Raw)

Vestea bună este ca nebuloasa Vrajitorul nu este dificil de prelucrat. Dificultatea este una medie.

Primul pas este încărcarea cadrelor (Light, Flat, Bias etc.) în Pixinsight Script >> Batch Processing >> WeightedBatchPrepocessing pentru a suprapune cadrele, urmând ca programul să exporte un singur cadru final cu care vom lucra. Prefer varianta aceasta mai simplă, fără prea multe setări, deși sunt multe alte variante de suprapunere (inclusiv în PIXINSIGHT) mai avansate. Sunt numeroase alte soft-uri: DeepSkyStacker (cel mai utilizat software pt. Windows), SIRIL (Windows, Linux și Mac) sau Starry Sky Stacker (Mac).

Mai jos se pot vedea urmatoarele cadre:
- un cadru (format .fit) asupra căruia nu s-a executat nicio operațiune de prelucrare (nici măcar algoritmul de Debayered)
- cadrul master rezultat din suprapunerea tuturor cadrelor asupra căruia s-au executat: BackgroundNeutralization, ColorCalibration, SCNR
- cadrul din care s-au extras stelele folosind STARNET2 în Pixinsight
- cadrul din care s-au extras stelele care a fost prelucrat
- cadrul care conține doar stelele; asupra acestuia se pot efectua transformări pentru micșorarea stelelor dacă este cazul
Apoi se suprapun, folosind PIXELMATH, cele 2 imagini: cea fara stele + cea doar cu stele
Pentru micșorarea zgomotului se pot utiliza NoiseXTerminator sau EZ Denoise (in Pixinsight) sau Topaz DENoise (in Photoshop)
Se poate încerca și o prelucrare în paletă culori HOO: se extrag canalele de culoare din imaginea fără stele rezultand 3 imagini: r, g, b. Se șterge imaginea asociată canalului "b". Se generează un nou canal de culoare "b" rezultat din adunarea canalelor "r" si "g". Se creează o nouă imagine din cele 3 noi canale. Se poate observa o astfel de imagine în galerie pe poziția 4. Un tutorial util se găsește aici.